RAPIŢA – O OPORTUNITATE PENTRU APICULTURĂ

     Ştim că principala preocupare a apicultorilor este să obţină producţii cât mai mari de miere, ceea ce implică alegerea cu mare atenţie a surselor melifere.

     În perioada aprilie - mai, pe mari suprafeţe agricole din România va înflori a plantă meliferă cu foarte mare pondere economico-apicolă: rapiţa. Susţin că aceasta este cu foarte mare pondere, cu toate că până acum ea era clasificată ca fiind numai cu mare pondere, pe baza unor argumente, cred eu, solide.

     Astfel, pentru susţinerea acestei afirmaţii am solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, reprezentat prin D-na Alina Medaru, Director al Direcţiei de comunicare şi informaţii publice, câteva precizări privind cauzele creşterii suprafeţelor cultivate cu rapiţă, un istoric referitor la evoluţia mărimii suprafeţelor cultivate în perioada 2004-2008 şi măsurile existente privind reducerile riscului de impact asupra albinelor, datorat aplicării tratamentelor fitosanitare.

     Răspunsurile, primite cu promptitudine, răspund în totalitate acestor întrebări, după cum urmează:

• Suprafeţele cultivate cu rapiţă în România au crescut an de an datorită faptului că cerinţa de ulei de rapiţă, pentru consumul alimentar şi pentru carburantul biodiesel, este mai mare decât oferta, întreaga recoltă putând fi valorificată la preţuri satisfăcătoare.
       Pe viitor, se estimează că cererea pentru uleiul de rapiţă va deveni din ce în ce mai mare, datorită utilizării acestuia în special pentru obţinerea biocombustibililor.
       De altfel, în conformitate cu Directiva 2003/30/EC, România va trebui să înlocuiască până în 2010 5,75% din combustibilii fosili utilizaţi în transporturi cu biocombustibili;
• În perioada anilor 2004-2008, suprafaţa cultivată cu rapiţă a crescut astfel: 49,7 mii ha în 2004, 87,8 mii ha în 2005, 110,1 mii ha în 2006, 340,6 mii ha în 2007, iar suprafaţa propusă spre a fi cultivată în 2008 este de peste 400 mii ha.;
• În scopul reducerii riscului de impact asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, precum şi pentru protecţia albinelor şi a mediului înconjurător, conform prevederilor Ordonanţei de Guvern nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, a dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, sunt interzise aplicarea tratamentelor, atât la plantele melifere, cât şi la cele care îşi realizează polenizarea cu ajutorul albinelor, cu produse toxice pentru albine în perioada înfloritului.

     Totuşi, unele tratamente se pot face, numai în cazuri deosebite, cu aprobarea şi sub controlul inspectoratului judeţean pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară, a filialei silvice şi al agenţiei judeţene pentru protecţia mediului.
     Totodată, pentru protecţia familiilor de albine, se are în vedere respectarea prevederilor Ordinului comun nr.45/1991 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor, 68/05.02.1992 al Ministerului Mediului, 15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administraţia Locală şi 127/1991 al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România privind unele măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva intoxicaţiilor cu pesticide. Acest ordin reglementează modul de aplicare a tratamentelor fitosanitare pentru protejarea albinelor, precum şi măsurile ce se aplică atunci când se constată intoxicaţii la familiile de albine.

     Dintr-o discuţie avută cu Dl. inginer şi medic veterinar Florin Vizireanu, apicultor cu o vechime de 30 de ani şi cultivator de rapiţă, au rezultat o serie de considerente pentru care rapiţa poate fi considerată o plantă benefică pentru apicultură, şi anume:

• Rapiţa, ca plantă meliferă, începe să pună la dispoziţia albinelor culegătoare polen la 9 °C şi nectar la 14 °C, astfel încât apare o dezvoltare timpurie a forţei familiilor de albine într-o perioadă a primăverii când oferta meliferă este încă destul de redusă;
• Dezvoltarea în forţă a familiilor de albine la culesul de rapiţă se explică prin faptul că în perioada culesului nectaro-polenifer de la rapiţă depunerea de ouă de către reginele familiilor de albine pe ramele stupilor este de 1800 la 2200 ouă pe zi, cu o creştere la valori de peste 2500, în condiţii de temperatură de 25-28 °C;
• Referitor la durata perioadei de înflorire a rapiţei şi la producţiile de miere obţinute, este de remarcat că tijele florale au de cele mai multe ori trei etaje de înflorire şi că la fiecare etaj florile secretă nectar şi polen 8 zile consecutiv, astfel că se poate spune că înflorirea rapiţei durează 24 de zile. Mai mult, în cazul condiţiilor optime, cu precipitaţii moderate şi temperaturi peste 25 °C, poate apărea al patrulea etaj de flori, caz în care înflorirea rapiţei durează 32 zile;
• Producţiile de miere care se pot înregistra zilnic la culesurile de rapiţă sunt de 2-3 kg miere / familia de albine, astfel ca până la înfloritul salcâmului se pot extrage, ca producţie marfă, cantităţi de aproximativ 10 kg. miere / familia de albine;
• Ca un element în plus, care recomandă rapiţa ca o importantă plantă meliferă, este acela că nectarul de rapiţă conţine o substanţă numită quercitină şi, după părerea Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, “quercitina este un flavonoid antioxidant puternic, cu rol în combaterea tulburărilor circulatorii, a bolilor cardiovasculare şi chiar a cancerului”.

     Alte afirmaţii ale cercetătorilor în domeniu susţin că, quercitina poate încetini sau chiar opri procesul de degenerare a celulelor cerebrale care pot cauza, printre altele, instalarea bolii Alzheimer şi că, de asemenea, consumul acestei substanţe, stimulează sistemele imunitare ale organismelor. Aşa s-ar explica de fapt şi dezvoltarea în forţă a familiilor de albine în timpul culesurilor de la rapiţă;

   * O problemă sensibilă o reprezintă tratamentele fitosanitare ale rapiţei, care pot avea repercusiuni negative asupra familiilor de albine.
     Culturile de rapiţă sunt foarte vulnerabile la atacurile dăunătorilor, astfel că tratamentele fitosanitare ale acestora sunt uneori inevitabile, chiar în perioadele înfloritului, când albinele vizitează florile şi această situaţie poate provoca intoxicaţii ale familiilor de albine, care pot determina depopulări masive sau moderate ale acestora.
     Pentru preîntâmpinarea acestor aspecte negative, apare necesitatea unor legături amiabile între stuparii din pastoral la rapiţă şi fermierii cultivatori ai acesteia, pentru a evita fenomenele negative ale culesului.

Concluzionând, nu trebuie să uităm că “vorba dulce mult aduce”.